joi, 28 noiembrie 2013

Sillons noirs et luisants.



Le 28 novembre 2013

Jeudi. Tout le monde va à la ville, vendre du lait et faire des courses. L’autobus le plus convenable est celui de 8h. Les gens se réunissent sous ma fenêtre, bavards et endimanchés. Peu avant, l’autobus des écoliers a passé aussi. Je veux aller dans la ville, bienentendu, mais pas si tôt, vers midi. Jusqu’à ce moment là,
j’ai des choses à faire, mon programme du matin, un peu différent de celui de chez moi: faire le feu, sortir de l’eau de la fontaine, mettre de l’eau de pluie chauffer pour la toilette du matin, prendre les médicaments, préparer le petit déjeuner. Il fait froid, il fait du brouillard et un tracteur laboure la
terre au fond du jardin, en trassant des sillons noirs et luisants.
Mon programme fini, je fais ma liste d’emplettes, prends mon sac et je ne dois plus attendre l’autobus car un taxi qui rentre est content d’avoir un client au retour.
De retour à la maison, je prépare encore les ingrédients sans lesquels la vie ne se déroule pas normalement: de l’eau de la fontaine, une provision de bois dans la maison, une soupe pour le soir, une petite lessive, il fait noir tôt, peu après 5h...Tout ça, va se simplifier un peu quand on aura l’eau courante dans la maison. Au printemps peut-être...



Joi. Toată lumea merge în oraş, să vîndă lapte, să facă cumpărături. Autobuzul cel mai convenabil e cel de 8’. Oamenii se adună chiar sub ferestra mea vorbăreţi şi gătiţi. Un pic mai devreme a trecut şi autobuzul şcolarilor. Vreau şi eu să merg în oraş, bineînţeles, dar nu aşa devreme, ci spre amiază. Pînă atunci am o groază de treburi de făcut, programul meu de dimineaţă este mai complicat ca acasă la mine: fac focul car apă de la fîntînă, pentru ceai, cafea, aduc apă de ploaie o încălzesc un pic, pentru toaleta de dimineaţă, aduc o mică provizie de lemne, pregătesc micul dejun. Este frig. Este ceaţă. Chiar în fundul grădinii, un tractor trage brazde negre şi lucioase. Eu îmi fac lista de cumpărături, îmi iau geanta şi ies. Nu mai aştept autobuzul căci un taxi care se întoarce e bucuros să mă ia.


La întoarcere, îmi pregătesc încă ingredientele fără de care viaţa nu decurge normal aici:apă de la fîntînă, apă de ploaie la încălzit, o provizie serioasă de lemne, ca să fie în casă, fac apoi o supă pentru deseară, cîteva haine de spălat, se face întuneric devreme, puţin după ora 5 se întunecă...Lucrurile se vor simplifica puţin odată cu instalarea apei curente. În primăvară, poate...

 
  

4 comentarii:

  1. Îmi place fotografia cu brazdele lucioase...A1

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Era cam ceaţă şi nu credeam că iese ceva... Eu sînt o amatoare într-ale fotografiei.

      Ștergere
  2. Les sillons du village dans la vie de ses enfants...

    RăspundețiȘtergere