Un remède

Le 2 août 2010

Lundi. Mirela m’a dit un remède naturel pour le dos, un onguent obtenu d’une plante, appelée en roumain la “griffe du diable”. Luminiţa en avait dans le placard de médicaments de ses parents. Je vais mieux.

Martin s’ennuie, mais les devoirs de vacances ne l’attirent toujours pas.

J’ai réussi à travailler dans la maison: nettoyage, chenger le linge dans le deux chambres à coucher des enfants, j’ai préparé un potage de haricots verts, des pommes de terre avec des côtelettes de porc. Liviu a acheté des galettes au fromage et au chou de Cîmpeni ainsi que des gâteaux d’une confisserie qui s’appelle Georami.

Luni. Mirela mi-a spus despre un remediu naturist pentru spate, un unguent obţinut dintr-o plantă numita ghiara dracului. Luminiţa o avea în dulapul cu medicamente al părinţilor ei. Sînt mai bine.

Martin se cam plictiseşte, dar temele de vacanţă tot nu-l atrag.

Eu am reuşit să muncesc prin casă: am schimbat lenjeria în camerele copiilor, un pic de curăţenie, am făcut demîncare: nişte ciorbă de fasole verde, cartofi înăbuşiţi cu costiţe de porc. Am călcat, am udat florile. Liviu a cumpărat de La Cîmpeni plăcinte cu brînză şi cu varză precum şi nişte prăjituri de la o cofetărie, Georami.  

De mauvaises et de bonnes choses

Le 1^-er août 2010

 

Dimanche.Foire. Mal au dos.Plusieurs touristes quand-même au point d’informations.

Aujourd’hui Martin a rencontré sa soeur de baptême, Carmen-Maria.

Duminică. Tîrg. Durere de spate. Turişti ceva mai mulţi la Punctul de informaţii.

Azi, Martin a întîlnit-o pe sora sa de botez, Carmen-Maria.

Le départ de Cristian

Le 31 juillet 2010

Samedi. Grande tristesse: Cristian est parti pour Marghita avec sa maman, sa grande-mère et avec sa chère cousine, Szilvia. Son nom s’écrit comme ça, parce que c’est un nom hongrois, a précisé elle même. Cristian nous avait dit dès le début qu’il veut rester ici “cento-cento zéro,zéro, zéro, zéro...jours” et même il avait déclaré qu’il a déménagé et qu’il restera à Arieşeni pour toujours. Et, aujourd’hui matin Monica a commencé à faire les bagages. Quels pleurs, que de larmes. Enfin il est venu dans la cuisine et m’a demandé pourquoi je suis triste? "Mais si tu pars, je ne peux pas être gaie” Alors, il m’a rassuré qu’il rentrerait avec son père et sa mère.

Martin est resté seul,une solitude qu’il n’a pas ressenti que plus tard quand Cristi, le voisin, est parti avec ses parents rendre une visite. Moi, j’ai mal au dos, je ne peux plus me promener trop. Vraiment grande tristesse!

Mais. Nous avons marché ce soir un petit peu, jusque chez Mirela Mocan. Nous voulions dire bonjour aux Français qui ont réservé en avril.

Sîmbătă. Mare tristeţe în familie: Cristian a plecat la Marghita, împreună cu mama, bunica şi draga de verişoară, Szilvia. Aşa se scrie numele ei, fiindcă este un nume unguresc, ne-a precizat chiar ea. Cristian ne spusese încă de la început că el are să stea aici “cento, cento zero, zero, zero, zero “ zile, adică multă vreme. Ba chiar spune cui îl asculta că el s-a mutat aici, că nu mai pleacă. Azidimineaţă, Monica a început să facă bagajele. Atunci, să vezi plîns de-acela!!! Să vezi lacrimi!!! În sfîrşit, într-un tîrziu a venit la mine în bucătărie şi m-a întrebat dacă sînt supărată pentru că el pleacă. Păi cum să nu fiu!!! Atunci m-a asigurat că el se va întoarce cu “tata-l meu” şi cu mama. O să văd eu curînd!

Martin a rămas singur la...bunici. La început, nu s-a resimţit chiar aşa, dar după ce a plecat Cristi, vecinul, era tare necăjit.În plus, pe mine mă doare spatele şi nu mă pot mişca în voie. Gata cu plimbările lungi! Astă-seară am fost totuşi pînă la Mirela Mocan, să-i salutăm pe francezii care rezervaseră în aprilie.