Pietà Rondanini

Nous allons à Castello Sforzesco où il y a la dernière Pietà, inachevée. Nous nous préparions pour faire la queue, mais il n’a pas été quelque chose d’insuportable. Toutes les sculptures et les peintures de ce musée étaient merveilleuses, mais nous étions là pour la Pietà Rondanini de Michelangelo. Émouvant!
Mergem la Castello Sforzesco unde se află ultima Pietà neterminată. Ne-am pregătit să facem coadă la bilete, n-a fost ceva insuportabil. Toate sculpturile şi icturile din acest muzeu sînt frumoase, dar noi am mers acolo pentru Pietà Rondanini a lui Michelangelo. Emotionant!
                                                                                                                     

                                            

Piazza della Scala

Dans Piazza del Duomo il y a la statue équestre de Vittorio Emmanuele, le premier roi de l’Italie. Liviu nous conduit par la Galleria Vittorio Emmanuele, un vieux centre de magasins, parmi les plus beaux du pays. Nous ne voulons pas boire un café ici parce que Martin trouve que les murs en verre et l’espace assez petit des cafés n’ont pas un air comfortable, en plus le prix doit être bien élevé...

Nous sortons de l’autre côté dans la Piazza della Scala. Nous admirons seulement l’extérieur du célèbre théâtre milanais. Dans l’intérieur j’aurais aimé voir un spectacle, mais ce n’est pas le temps pour une chose comme ça. À Milano il y a encore beaucoup de merveilleuses choses à voir, mais nous sommes sur les traces de Michelangelo.

În Piazza del Duomo se găseşte statuia ecvestră a lui Vittorio Emmanuele, primul rege al Italiei. Liviu ne conduce prin Galleria Vittorio Emmanuele, un vechi centru de magazine, printre cele mai frumoase din Italia. Nici nu vrem să bem o cafea acolo pentru că lui Martin nu-i plac spaţiile închise cu sticlă ale cafenelelor şi mai ales nici nu vrem să aflăm ce preţ poate avea o cafeluţă servită într-o cană cît un degetar.

Ieşim de cealaltă parte a galeriei în Piazza della Scala. Admirăm doar exteriorul vestitului teatru milanez. În interior mi-ar fi plăcut să vedem un spectacol, dar nu este timpul pentru aşa ceva. Mai sînt încă multe lucruri minunate de văzut la Milano, dar noi sîntem acum pe urmele lui Michelangelo. ( photo: internet)  

Duomo di Milano

Aujourd’hui, nous sommes allés à Milano avec Liviuţ qui, exceptionnellement, ne travaille pas ce week-end.

Il met la voiture quelque part le plus près de Piazza del Duomo.

C’est une grande et belle cathédrale avec un extérieur en marbre blanche un peu trop chargé en décorations. L’intérieur est, au contraire simple et majestueux.

Avant d’y entrer nous avons vu que depuis le premier novembre, on fête le Saint Charles Borromeo, un représentant d’un mouvement antiréformiste, la Contreréforme. Le 1^-er novembre 1610- le 1^-er novembre 2010. Son tombeau imposant se trouve à l’intérieur du Dome.

Dehors, Liviuţ nous propose de monter en haut sur le Dome, mais nous n’avons pas dit oui, je ne sais pas pourquoi, et mainetnant je le regrette un peu.

Azi, am mers la Milano cu Liviuţ, care în mod excepţional, nu lucrează în acest week-end.

Lăsăm maşina undeva cît mai aproape de Piaţa Domului.

Este o catedrală foarte mare poate printre cele mai mari din Italia şi, bineînţeles, foarte frumoasă, cu un exterior din marmură albă un pic prea încărcat în decoraţiuni. Interiorul este, dimpotrivă simplu şi majestuos.

Înainte de a intra am văzut ca de la 1 noiembrie biserica este în sărbătoare: Sfîntul Charles Borromeo, un adept al Contrareformei al cărui mormînt important se află în interiorul Domului. 1 noiembrie 1610-1 noiembrie 2010.

Afară, Liviuţ ne propune să urcăm cu un ascensor sus pe Dom, nu ştiu de ce n-am urcat, acuma regret un pic.