Rentrée

Le 12 mars 2013

Mardi. Je vais mieux. Vraiment. J'espère reprendre ma vie et le journal. Il est vrai que, pendant le week-end, on m'a réinstallé le windows, l'ordinateur va beaucoup mieux, mais pas le programme d'écriture dont j'étais habituée, donc pour pouvoir écrire je dois faire toute sorte de mouvements qui me sollicitent la patience. En un mot, je dois apprendre certaines mouvements jusqu'à ce que les choses seront comme avant.
Nous avons repris nos activitée brusquement, surtout Liviu qui n'a plus de congé médical et qui a été obligé de réparer l'installation électrique dans l'appartement, nettoyer la cheminée, tout en urgence...

Marţi. Sînt mai bine. Într-adevăr. Sper să-mi reiau viaţa şi jurnalul. Este adevărat că, în week-end, mi-a fost reinstalat windows-ul, calculatorul merge mult mai bine, dar nu mai am programul de scris cu care eram obişnuită, ca să scriu trebuie să fac o grămadă de mişcări în plus care îmi solicită răbdarea. Într-un cuvînt, trebuie să învăţ unele lucruri pînă cînd totul va fi ca înainte.

Ne-am reluat activităţile brusc, mai ales Liviu, care nu mai are concediu medical şi care a fost obligat să repare de urgenţă instalaţia electrică din apartament şi să cureţe hoarnele...

   

Primăvară, unde eşti?

Primăvară, unde eşti?, a photo by martamaghiar on Flickr.

Le 6 mars 2013

Mercredi. Je suis épuisée par la toux, ainsi j’ai l’impression que je passe par une maladie affreuse. Ce n’est qu’une bronchite, mais je n’en ai plus eu depuis longtemps et maintenant je suis tellement fatiguée. Cela ne peut plus durer longtemps mais j’ai voulu avoir une explication avec moi-même et avec mes lecteurs.

Un beau printemps et une bonne santé à tous!

Miercuri. Sînt epuizată de tuse, astfel încît am impresia că trec printr-o boală groaznică. Nu-i decît o bronşită, dar nu am mai fost bolnavă demult şi mă simt atît de obosită. Nu poate să mai dureze mult timp, dar am vrut să am o explicaţie cu mine însămi şi cu cititorii mei.

O primăvară frumoasă şi multă sănătate tuturor!

Mărţişor de nouveau

Le 1^-er Mars 2013

Vendredi. Il est presque 5h  du matin, je ne peux pas dormir. Je ne vais pas mieux, Liviu prend des anthybiotiques. Tout sorte de souvenirs me passent par la tête, je commence à sentir que je perds le temps, ce qui est vraiment drôle. On perd le temps dans le lit pendant la nuit, quand on s’est mis là pour dormir!!! En plus, j’ai peur que je dérange.

Ces jours qui viennent de passer, à l’école a eu lieu quelque chose de spécial, un garçon d’un des villages de la commune, avec un bouquet de fleurs a demandé la main d’une jeune fille de lycée, d’une des classes terminales. Malheureusement, tout le monde n’a pas apprécié, il y en qui ont critiqué. Je trouve qu’ils étaient jaloux. Je blague.

Vineri. Este aproape ora 5^oo dimineaţa, nu pot să dorm. Nu sînt mai bine, Liviu ia antibiotice. Tot felul de amintiri îmi trec prin cap, încep să simt că-mi pierd timpul, ceea ce-i chiar caraghios. Să pierzi timpul în pat cînd te-ai pus acolo să dormi, mă mai tem şi să nu deranjez cu fîţîiala mea prin casă de colo-colo.

În aceste zile de sfîrşit de februarie, la şcoală, a avut loc ceva cu totul special, un băiat dintr-un sat din comună, cu un buchet de flori în mînă, a cerut mîna unei tinere dintr-una din clasele terminale. Din păcate, nu toată lumea a apreciat, unii au criticat. Eu cred că erau geloşi. Glumesc.